august 19, 2024
Astăzi vă prezentăm….
Continuăm să prezentăm documente, diplome, numiri și lucruri care i-au aparținut copilului și preotului de mai târziu, Anton Durcovici.
Se observă că în anii 1896-1896 era elev la Iași, pentru ca mai apoi să plece în București pe care nu l-a mai părăsit până în 1948, 14 aprilie, când a fost numit episcop de Iași. Excepție face timpul petrecut în Cetatea Eternă, Roma, unde a studiat filosofia și teologia.
Revenit preot în țară, la București, după puțin timp a primit numirea de canonic la catedrala din București, ca o recunoaștere a meritelor sale deosebite în probleme de trăire a vieții de credință, de teologie, de relaționare și colaborare în societate și în biserică.
Canonicul Anton Durcovici „filtra” și dădea direcție tuturor evenimentelor ce se derulau zilnic la catedrală. Ochiul atent și vigilent, competent și consecvent a primit recunoaștere și felicitări chiar de la conducerea țării.Vom vorbi despre toate acestea într-un nou episod.
Mai avem în fotografii și o diplomă dăruită familiei Sinigaglia în anul 1939. Este vorba despre o diplomă dăruită persoanelor care aveau o „slăbiciune” pentru rugăciune și Adorație Euharistică.Cultul preasfintei Inimi a lui Isus ocupa un loc central în viața sa de preot. Toți cei care îi împărășeau gândurile, preocupările și rugăciunile primeau din partea preotului Anton Durcovici semne de recunoștință și prețuire.
Agheazmatarul personal smuls de pe peretele de la capelă, în ziua de 26.06.1949 și dăruit unei fetițe de la cor, d-na Bernadeta Lisacoschi, are o poveste de film.Sora care i-a predat acest agheazmatar i-a pus în vedere Bernadetei că nu trebuie să știe nimeni de acest agheazmatar. Și n-a știut nimeni, înafară de ea, până în anul 2013 când, venind la biserică a aflat despre înființarea Memorialul ui Anton Durcovici de la părintele paroh, Iosif Dorcu. Când i-a povestit părintelui ce are ea acasă, totul s-a transformat într-o nerăbdare de a vedea acest agheazmatar la locde cinste în Memorial.
Toate evenimentele și toate întâlnirile care au avut loc în această perioadă mă face să cred, încă o dată, că bunul Dumnezeu nu putea să lase lucrurile în sfera uitării, din contră, tot ce-a trecut prin mâinile acestui personaj providențial al catedralei noaste este scos la lumină pentru a da mărturie tuturor celor care calcă într-o zi pragul Memorialului Anton Durcovici!
