Viața Episcopului Anton Durcovici
Episcopul Anton Durcovici s-a născut la 17 mai 1888, în Bad Deutsch-Altenburg, în Austria.
La vârsta de şase ani a venit la Iaşi, unde a frecventat cursurile Şcolii Elementare a Parohiei Catolice.
S-a transferat apoi la o şcoală din Ploieşti şi apoi la Bucureşti. A intrat în seminarul Seminarul „Sfântul Duh” din București, din1901- și până în anul 1906, când a fost trimis la Roma, pentru a-şi continua studiile teologice la Colegiul „De Propaganda Fide”.
A fost sfinţit preot, la 24 septembrie 1910, în bazilica „Sfântul Ioan din Lateran” (Roma) şi s-a reîntors în ţară, la 11 august 1911.
În Arhideceza de București a ocupat mai multe funcții: prefect de studii şi profesor Seminar şi la şcolile arhiepiscopale „Sfântul Iosif” şi „Sfântul Andrei” din Bucureşti.
A fost şi administrator parohial în mai multe parohii; canonic al catedralei „Sfântul Iosif”, rector al Seminarului „Sfântul Duh”, vicar general al Arhidiecezei de Bucureşti, preşedinte al Academiei Teologice „Sfântul Duh”, cenzor al cărţilor, al doilea judecător în tribunalul bisericesc, examinator pentru cler, membru în Consiliul Şcolar Eparhial, preşedinte al Congregaţiei Mariane a Bărbaţilor din Bucureşti, redactor-coordonator al revistei „Farul nou”, preşedinte al Asociaţiei Mamelor Creştine, preşedinte al Ordinului al Treilea Franciscan (terţiar), membru în consiliul administrativ arhidiecezan, duhovnic penitenţiar, responsabil al Uniunii Apostolice a Clerului din România, director naţional al Operei Intronizării Preasfintei Inimi a lui Isus în Familiile Creştine.
La 25 iunie 1930 i s-a aprobat cetăţenia română.
A fost decorat în anul 1931 cu Ordinul Steaua României în grad de ofiţer, iar în anul 1934 a fost numit camerier papal.
La 30 octombrie 1947, papa Pius al XII-lea l-a numit episcop de Iaşi.
A fost consacrat la 5 aprilie 1948, în catedrala „Sfântul Iosif” din Bucureşti, de nunţiul apostolic Gerald Patrik O’Hara, şi înscăunat, în catedrala din Iaşi, la 14 aprilie, acelaşi an.
În timpul scurtei sale păstoriri a Diecezei de Iaşi, episcopul Anton Durcovici a desfăşurat o activitate pastorală asiduă, vizitând parohiile din Moldova şi însufleţind cu viaţa sa inimile enoriaşilor.
La 17 ianuarie 1949 a fost numit şi administrator apostolic al Arhidiecezei de Bucureşti.
La 26 iunie 1949, în timp ce mergea spre Popeşti-Leordeni pentru a administra taina sfântului Mir, a fost arestat de Securitate şi închis la Ministerul de Interne din Bucureşti mai întâi, apoi la Jilava, iar în cele din urmă la Sighetu Marmaţiei, la 18 septembrie 1951, unde a murit trei luni mai târziu, la 10 decembrie 1951, fiind înmormântat în Cimitirul Orăşenesc din localitate.
Moartea a survenit din cauza condiţiilor din anchetă şi din închisoare.
Moartea în izolare, fără tratament, a fost o moarte de martir, din cauza motivelor pentru care a ajuns aici: refuzul compromisului cu puterea comunistă; refuzul de a rupe orice legătura cu Sfântul Părinte papa; neacceptarea propunerii de a forma o Biserică Catolică Naţională, controlată de regimul comunist.
Beatificarea Episcopului Anton Durcovici
Procesul de beatificare al episcopului Anton Durcovici a început cu faza diecezană în anul 1997, continuând în 2010, cu faza romană. La 28 februarie 2013, la Vatican, s-a dat votul afirmativ argumentării teologice a martiriului episcopului Durcovici, iar la 15 octombrie 2013, membrii Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, în unanimitate, au exprimat părerea pozitivă asupra martiriului şi virtuţilor episcopului Anton Durcovici.
La 31 octombrie 2013 papa Francisc a recunoscut martiriul episcopului Anton Durcovici, care a fost beatificat la 17 mai 2014, Iaşi.
