Sighet……
Golgota fericitului nostru Anton Durcovici.
Nu există om de pe pământ care să nu aibă o „golgotă” de urcat pentru marea trecere. Indiferent cum se numește această „golgotă”, ea își pune amprenta asupra vieții de aici, dar mai ales a celei viitoare.
La Sighet toate pietrele vorbesc despre tăria, caracterul și lumina din oamenii care au trecut prin penitenciarul înfricoșător.
Considerați dușmani ai poporului, episcopii și preoții au fost torturați până la sacrificiul suprem pentru a li se șterge orice urmă de existență. Chiar dacă timp de șase ani episcopul nostru n-a avut nici măcar un act de deces, bunul Dumnezeu a scos la iveală mârșăviile și atrocitățile care s-au petrecut în aceste locuri odioase de pe tot cuprinsul țării noastre.
Actul de moarte al fericitului nostru, Anton Durcovici, pe care vă invit să-l vedeți toți, subliniază și întărește, încă o dată dacă mai era nevoie, că dictatura comunistă din România a fost de o ferocitate ieșită din comun.
Sadismul și răutățile de tot felul au curmat mii de vieți omenești.
Siguranța securității, brațul armat al comunismului, că sistemul lor va dăinui veșnic, i-a dat de gol.
Pe certificat există o dată a eliberării, 20.07.1957, și o dată a morții, undeva mai jos, 10.12.1951, ora 18.00.
Câtă cruzime!
Ce barbarie!
În certificat mai sunt notate și alte enormități, una dintre ele, la ocupație: FĂRĂ OCUPAȚIE!!!
Epicopul Anton Durcovici, păstorul întregii Moldove catolice, nu avea ocupație!
Fără comentarii!
„Celula de la Sighet” mai conține imagini cu lanțurile care l-au încătușat pentru ultima oară pe fericitul nostru, copie a dosarului de la securitate, ultima fotografie, față și profil, haine în zeghe purtate de deținuți dar și imagini cu episcopii care au trecut, împreună cu Anton Durcovici, prin acest loc înfricoșător.
Un răstignit, urcat pe o cruce, se vede în geamul „celulei”!
E fericitul nostru!
Așa a înțeles păstorul nostru că trebuie să conducă turma încredințată, prin jertfă supremă!
Nici un creștin romano-catolic, și nu numai, nu trebuie să rateze cele două locuri de pelerinaj în această viață.
Ele vor vorbi generațiilor care vin, vor striga, dacă va fi nevoie, despre toate nenorocirile întâmplate.
Atât la Sighet, în Memorial, cât și la Catedrala din Iași în Memorialul Durcovici, prezența martirilor nu va mai fi înlăturată niciodată, dacă pașii noștri vor veni zilnic să-i viziteze.
Să-i implorăm, prin rugăciune și răgaz, să ne arate drumul mântuirii.
La Sighet e acum tăcere
Doar pietrele de mai vorbesc
Murdare de „oțet și fiere”
Care, cândva, erau firesc!
Fericite Anton Durcovici, roagă-te pentru noi!
Vom continua…
Mulțumim Ansamblul Muzeal Catolic Iași și domnului Emil Bejan pentru colaborare!
– Duminica aceasta, 29 septembrie 2024, va fi hramul parohiei vecine „Sf. Tereza a Pruncului Isus”. Sfânta liturghie a hramului va fi la ora 11,00, astfel că duminica aceasta, sfânta liturghie de dimineață în biserica noastră va fi la ora 9,30.